Investiție de 7 miliarde de euro în reciclarea substanțelor chimice: Merită sau sunt bani irosiți?

Este reciclarea chimică o soluție durabilă?

Investițiile în reciclarea substanțelor chimice au crescut vertiginos, declanșând dezbateri cu privire la faptul dacă aceasta este o soluție practică sau un efort inutil. Această abordare a reciclării este susținută de unii ca un răspuns potențial la problema tot mai mare a deșeurilor de plastic. Cu toate acestea, detractorii avertizează că aceste tehnici sunt în mare parte nedovedite și extrem de costisitoare.

Arcus Greencycling, o companie germană, deține una dintre cele mai avansate instalații de piroliză la scară largă din țară. Instalația transformă plasticul din aluminiu în ulei, care ulterior este refolosit ca plastic de către grupul BASF. Markus Klatte, o figură cheie la Arcus, susține: "Putem ajuta acolo unde reciclarea convențională nu poate. Ratele de reciclare sunt slabe. Noi vrem să ajutăm în acest sens. Avem nevoie de reciclare chimică".

Acordul verde al UE

Reciclarea este un element central al "Green Deal" al UE, deoarece vizează stabilirea unei economii circulare în care deșeurile de plastic sunt reutilizate pentru a produce plastic nou, închizând astfel "circuitul". Acest obiectiv a fost stabilit de vicepreședintele Comisiei, Frans Timmermans, în 2015, atunci când a prezentat Planul de acțiune privind economia circulară.

Cu toate acestea, aspirațiile UE nu s-au concretizat încă pe deplin. Deși există procese de reciclare eficiente pentru materiale precum fierul vechi și sticla, plasticul reprezintă o provocare formidabilă din cauza complexității și diversității sale. Ambalajele multistrat, utilizate din ce în ce mai des de producătorii de plastic, ridică dificultăți suplimentare pentru reciclatorii tradiționali. În consecință, aproximativ 60% din deșeurile de ambalaje din plastic din Europa nu sunt reciclate și ajung adesea în instalații de incinerare.

Perspectivele viitoare ale reciclării chimice

Companiile chimice, cum ar fi BASF, susțin că pot rezolva aceste provocări. Grupurile industriale, inclusiv Consiliul European al Industriei Chimice și Plastics Europe, susțin această tehnologie. "Putem închide bucla", a declarat un lobbyist în fața Comisiei Europene în 2019.

Zero Waste Europe, un ONG care monitorizează influența corporațiilor asupra instituțiilor UE, afirmă că reciclarea substanțelor chimice nu este un concept nou și că acesta a fost aprobat de zeci de ani de către industrie. La începutul anilor 2000, BASF a exploatat o instalație de piroliză care a transformat deșeurile de plastic în ulei, dar aceste instalații au căzut în dizgrație, deoarece nu au putut concura cu țițeiul ieftin și ușor de obținut. Planurile UE privind economia circulară au întinerit interesul pentru reciclarea substanțelor chimice.

În cadrul reuniunilor ulterioare, industria chimică și-a demonstrat sprijinul pentru "circularitatea ambițioasă", asigurând Comisia de capacitatea tehnologiei de a completa metodele de reciclare existente. De asemenea, a dezvăluit planuri pentru investiții viitoare substanțiale. Se preconizează că se va investi în total 7,2 miliarde de euro în reciclarea chimică până în 2030, cu scopul de a genera 3,4 milioane de tone de plastic reciclat. Cu toate că în prezent în Europa funcționează doar câteva astfel de instalații, planurile viitoare pentru noi locații în Germania, Polonia și Regatul Unit indică un interes tot mai mare.

Este reciclarea chimică viabilă din punct de vedere economic?

În prezent, reciclatorii mecanici se confruntă cu provocări nu numai cu ambalajele multistrat, ci și cu deșeurile de plastic puternic contaminate. Centrul Comun de Cercetare al UE (JRC) indică faptul că sistemele actuale de gestionare a deșeurilor din țările UE nu pot face față în mod eficient tuturor tipurilor de deșeuri de plastic produse, anul trecut fiind reciclate doar 38% de ambalaje din plastic.

Factorii de decizie politică ar trebui să legifereze în mod mai proactiv pentru a le cere producătorilor să proiecteze și să creeze produse având în vedere reciclabilitatea maximă; de exemplu, prin crearea de reglementări care să evite ambalajele cu mai multe straturi și combinarea diferitelor tipuri de polimeri. Astfel, reciclatorii mecanici ar fi mult mai capabili să se ocupe mai bine de deșeurile de plastic din Europa și ar crește circularitatea utilizării materialelor în cadrul economiei europene.

Cu toate acestea, la fel ca și în cazurile în care ambalajele cu mai multe straturi sunt inevitabile, acest lucru ar lăsa în continuare nerezolvată problema fluxurilor de deșeuri de plastic contaminate. În acest caz, va fi nevoie de tehnologii avansate de reciclare chimică, deoarece reglementările nu pot merge decât până la un anumit punct. Pe măsură ce tehnologiile care stau la baza reciclării chimice vor continua să se îmbunătățească în timp, cantitatea de plastic care nu va fi depozitată la groapa de gunoi sau incinerată și care va fi utilizată în cadrul economiei va crește exponențial.

În ciuda promisiunilor, experții din industrie rămân sceptici în ceea ce privește reciclarea chimică ca panaceu. Julia Vogel, de la Agenția Federală de Mediu din Germania (UBA), împărtășește aceste îngrijorări: "Ar trebui evitată concurența cu tehnologiile de reciclare existente. Multe întrebări rămân fără răspuns". Janek Vähk, de la Zero Waste Europe, este de acord, declarând: "Este complet neclar cât de sustenabilă este cu adevărat piroliza".

În timpul pirolizei, aproximativ 30-40% din materialul de intrare este în cele din urmă reciclat înapoi în plastic. Pierderile de materiale variază între 5-10%, în timp ce materialele rămase sunt utilizate de obicei de companiile chimice pentru a produce combustibil. În cazul în care UE sancționează sistemul de alocare gratuită, aproape toate rezultatele, nu doar plasticul reciclat, ar putea fi clasificate ca materiale reciclate. Cu toate acestea, fără aprobarea Comisiei, companiile ar putea ezita să adopte reciclarea chimică, deoarece în prezent nu este o practică viabilă din punct de vedere economic. Studiul JRC prevede că reciclarea chimică bazată pe piroliză va fi rentabilă doar până în 2033, în condițiile unor condiții favorabile și ale progreselor tehnologice.

Viitorul reciclării produselor chimice

Având în vedere că UE dorește să își atingă obiectivele privind economia circulară și că reglementările iminente vor impune ca toate ambalajele alimentare să conțină cel puțin 10% de plastic reciclat până în 2030, este posibil ca instalațiile precum cea a Arcus Greencycling din Germania să se înmulțească în întreaga Europă. Cu toate acestea, eficacitatea lor rămâne să fie confirmată. În prezent, fezabilitatea și durabilitatea reciclării chimice este un subiect foarte disputat în cercurile industriale, iar acest discurs va continua probabil și în anii următori.

Pakire Polimeri

La Pakire Polimeri, sprijinim luarea deciziilor care reduc cantitatea de plastic care ajunge la groapa de gunoi sau la incinerare. Reciclarea chimică și mecanică nu trebuie privite ca soluții concurente, ci mai degrabă ca soluții complementare. Legiuitorii UE ar trebui să elaboreze reglementări care să oblige producătorii să realizeze produse având în vedere reciclabilitatea, pentru a face din reciclarea mecanică un mijloc mai puternic de gestionare a deșeurilor. Însă, acolo unde acest lucru este inevitabil, și în cazul deșeurilor de plastic contaminate, ar putea și ar trebui să se utilizeze reciclarea chimică.

Această tehnologie ar trebui să primească tot sprijinul de care are nevoie pentru a deveni o practică viabilă de gestionare a deșeurilor, în interesul menținerii materialelor în uz în cadrul economiei, al conservării resurselor naturale, al reducerii emisiilor de carbon și al combaterii schimbărilor climatice. O economie complet circulară cu zero deșeuri nete este, la urma urmei, obiectivul final și trebuie să fim pragmatici dacă sperăm să îl atingem.